Obiectul impunerii este un element-cheie al fiecărui mecanism legal de impozitare, inclusiv impozitul pe venitul personal.
După cum sa menționat II Kucherov, „obiectul fiscal, de fapt, există o anumită legătură nalogoobrazuyuschaya care unește obiectul impozitării și a persoanei impozabile. Prin urmare, obiectul de impozitare și, în consecință, obligația de a plăti o plată fiscală specială are loc și apoi, atunci când este indicat, acest lucru este noi.
Tipuri de venituri impozabile diferă în formă:
Veniturile sub formă de bani.
Venituri în natură.
Veniturile sub formă de beneficii materiale.
Venituri - este incrementul beneficiilor economice ale subiectului. „În măsura în care este posibil să se ia în considerare și să evalueze“ - NK. Dar acest lucru nu este de ajuns pentru noi care vorbește. Așa că veniturile - fără această creștere pe costurile de achiziție.
Obiectul impozitului pe venit (PIT) toate veniturile în ansamblu. După cum se crede că naț. persoana nu suportă costurile. În 90 a fost așa-numitul minim neimpozabil, care teoretic trebuia să fie egală cu nivelul minim de subzistență (sensul economic, a promis Marx - joacă capacitatea lor de a lucra). Dar limita de scutire pentru un cost ridicat ridicol de trai.
Antreprenorii (SP), de asemenea, să plătească impozit pe venit ca impozit pe profit, adică după deducerea cheltuielilor. În același timp, în cazul în care o persoană nu înregistrează, se consideră că metoda de calcul al venitului (impozit de spire personale într-un adevărat unul), iar costurile - 20% din venitul fix. Tu chiar a subliniat că, dacă este evident că costurile au fost, pentru calcularea costurilor și metoda de calcul utilizată.
Obiect ca faptul de a primi venit.
Nu numai sub rezerva tuturor veniturilor, dar, de asemenea, prezumția de impozitarea. Unele țări merg la concluzia sa logică, și a constatat că, dacă ai furat ceva, el trebuie să nu numai pentru a servi, dar la plata taxei.
Prezumția de impozitarea - dacă aveți un venit, atunci vom impune, și numai atunci poate pretinde beneficii.
Excepții de la prezumția privind veniturile sub formă de beneficii materiale: acestea sunt scutite numai în cazul în care este în mod expres în lege.
Astfel, beneficiile economice sunt recunoscute ca venituri ale unei persoane fizice, în cazul în care:
1) are avantajul de numerar sau exprimare pozitivă;
2) dimensiunea sa poate fi evaluată;
3) Procedura de determinare se setează Ch. 23 din Codul fiscal.
2) venituri din surse externe România.
Persoanele care sunt rezidenți fiscale ale Federației Ruse va plăti impozitul pe venitul personal pe venitul obtinut din surse atât în România cât și din surse din afara România.
Pentru persoanele care nu au domiciliul fiscal în România, sunt supuse impozitului pe veniturile impozitul pe venitul personal vor fi derivate numai din surse din România.
Astfel, pentru a stabili dacă o persoană să plătească impozit pe venitul personal în România, este necesar să se clarifice nu numai statutul fiscal al unui individ, dar, de asemenea, o sursă de venit.
Venitul obținut pe teritoriul România, sunt: 1)
dividende și dobânzi primite de către organizația românească, precum și dobânzi primite de la antreprenorii români și (sau) organizații străine în legătură cu activitățile diviziei sale separate, în România.
2) indemnizațiile de asigurări în cazul în care evenimentul asigurat, inclusiv indemnizațiile de asigurări periodice (rente, rente) și (sau) plăți legate de participarea asiguratului în venitul de investiții al asigurătorului, precum și suma de răscumpărare primită de organizațiile românești și (sau) pe străină organizație în legătură cu activitățile diviziei sale separate, în România.
4) veniturile rezultate din contractul de închiriere sau utiliza proprietăți situate în România.
5) veniturile din vânzarea:
a) proprietăți imobiliare situate în România.
b) în România de acțiuni sau alte titluri de valoare precum și acțiuni la capitalul social al organizațiilor.
c) pretinde că organizația română sau organizații străine în legătură cu activitatea ramurii sale separate, în România.
g) orice alte bunuri care se află în România și aparține unui individ.
6) compensații pentru exercitarea forței de muncă sau a altor drepturi, muncii prestate, serviciile prestate, activitățile Comisiei în România și în străinătate