Conform rezultatelor auditului pregătit un raport de audit. Se exprimă opinia auditorului cu privire la fiabilitatea financiare (contabile) declarații ale entității.
Raportul de audit - un document oficial care conține opinia exprimată în forma prescrisă a firmei de audit privind financiare (contabile) declarații ale entității auditate și conformitatea procedurilor contabile cu legislația în vigoare.
Raportul de audit include:
- Informații privind auditorul (forma juridică de organizare, denumirea organizației, locația sa, numărul și data certificatului de înregistrare de stat, informații cu privire la calitatea de membru în asociație acreditat de audit profesionist și licența emisă de Ministerul Finanțelor din România);
- informații despre entitatea auditată (forma juridică de organizare, denumirea organizației, locația sa, numărul și data certificatului de înregistrare de stat, informații cu privire la activitățile de licență implementate);
- descrierea volumului de audit;
Rapoartele de audit sunt de mai multe tipuri.
Aviz fără rezerve se emite în cazul în care financiare (contabile) declarații ale entității dau o imagine fidelă a poziției sale financiare și a rezultatelor activităților economice și financiare în conformitate cu principiile și metodele de contabilitate și pregătirea financiar (contabil), în Federația Rusă.
Acest tip de concluzie prevede exprimarea unei opinii fără rezerve: în raportul de audit ar trebui să fie explicate una sau o altă situație care ar putea avea un efect redus asupra situațiilor financiare.
În plus față de raportul de audit cu o organizație opinie fără rezerve poate primi un aviz de audit modificat.
O astfel de concluzie este emisă, în cazul în care situațiile financiare, auditorul nu consideră dezvăluit o situație care poate afecta în mod semnificativ acuratețea declarațiilor, auditorul ar trebui să dea un aviz calificat (acesta este al doilea tip de opinie de audit modificat). În raportul de audit ar trebui să fie menționate toate aspectele discutabile. O opinie cu rezerve trebuie să conțină următoarea formulare: (se precizează circumstanțele în care rezerva) „Excluzând impactul circumstanțelor.“.
Al treilea tip - o notă de opinie. În acest caz, auditorul trebuie să scrie de ce a dat o astfel de concluzie.
Disclaimer de opinie are loc în cazurile în care limitarea sferei de audit este atât de semnificativ și profund că auditorul nu poate obține probe suficiente și, prin urmare, în imposibilitatea de a-și exprima o opinie asupra financiare (contabile) declarațiile. Această situație apare în cazurile în care auditorul contabil nu furnizează documentația pentru a valida sau să restricționeze accesul la auditorii de contabilitate, documentația contractuală și alte. După anularea expresiei este de obicei folosit următoarea formulare: „Datorită importanței acestor circumstanțe, nu putem să-și exprime o opinie asupra financiare (contabile) declarații ale organizației și respectarea legislației din România de contabilitate“.
Ultimul tip - un aviz negativ. O astfel de concluzie este emis atunci când există un număr foarte mare de probleme controversate, care ar putea avea un impact semnificativ asupra acurateței situațiilor financiare, în cazul în care influența dezacordurilor cu managementul ca fiind esențiale pentru financiare (contabile) declarațiile pe care auditorul ajunge la concluzia că introducerea de rezerve în raportul auditorului nu este adecvat să dezvăluie natura înșelătoare sau incompletă a financiare (contabile) declarațiile.
Pentru o concluzie negativă se utilizează o astfel de formulare: „În opinia noastră, din cauza acestor circumstanțe, financiar (contabil) raportarea organizației este incertă, situația financiară la ______, iar rezultatele activității financiare și economice pentru perioada de la _____ la _______ inclusiv“.
Astfel, în cazul în care situațiile sunt incorecte, sau pe baza înregistrărilor contabile incorecte, atunci nu este de încredere. Obținerea unui aviz de audit negativ reflectă activitatea contabilului-șef, arată incompetența profesională.
După primirea raportului auditorului că întreprinderea raportoare este nesigură, contabilul-șef are posibilitatea de a rectifica situația. El face înregistrările contabile corective, cu toate acestea, deja în anul următor, ca și situațiile financiare prezentate pentru utilizatorii externi, în conformitate cu Legea N 129-FZ nu poate fi corectată.