Ca urmare a studia această secțiune, veți ști:
Lista principalelor documente necesare pentru secțiunea de studiu:
REZUMATUL LEGISLAȚIE România
Cu privire la protecția muncii și a muncii
Toate lucrările privind siguranța la locul de muncă ar trebui să fie sistematic. În secțiunea X capitolul. 33 Art. 209 din Codul muncii al România dă următoarea definiție a „protecție a muncii“.
Codul muncii prevede română:
· Direcțiile principale ale politicii de stat în domeniul securității și sănătății la locul de muncă;
· Cerințe de reglementare guvernamentale de protecție a muncii;
· Obligațiile angajatorului de a asigura condiții de muncă sigure și de siguranță;
· Obligațiile lucrătorului în domeniul securității și sănătății la locul de muncă;
· Administrarea siguranței la locul de muncă;
· Măsuri pentru asigurarea securității și sănătății la locul de muncă;
· Funcțiile de bază ale supravegherii și controlul de stat asupra respectării legislației muncii și de protecție a muncii;
· Organizațiile care au nevoie să efectueze un control public asupra protecției muncii;
· Principiile managementului SSM direct în organizație;
· Asigurarea drepturilor salariatului la protecția muncii;
· Folosește angajatul dreptul de a lucra în condiții care îndeplinesc cerințele de protecție a muncii;
· Finanțarea măsurilor de îmbunătățire a condițiilor de muncă și de siguranță.
PRINCIPALELE DOMENII DE POLITICĂ PUBLICĂ
ÎN DOMENIUL MUNCII
Punerea în aplicare a principalelor direcții ale politicii de stat în domeniul protecției muncii oferite prin acțiunea concertată:
· Autoritățile publice din România;
· Organele puterii de stat de subiecți din România;
· Autoritățile locale;
· Angajatorii și asociațiile patronale;
· Sindicatele și asociațiile acestora și alte organisme de reprezentare a personalului autorizat.
INDATORIREA ANGAJATORUL
Siguranță și SSM
Responsabilitatea de a asigura condiții de siguranță și de protecție a muncii impuse angajatorului.
Angajatorul este obligat să furnizeze (articolul 212 din Codul muncii.):
Angajatorul este obligat să plătească integral și la timp din cauza salariilor angajaților (art. 22 din LC RF).
Angajatorul trebuie să se asigure persoanelor care vin să lucreze cu dăunătoare și (sau) condiții de muncă periculoase (articolul 225 din RF LC.):
· Instruirea privind tehnicile sigure și metode de lucru, cu formare în examenele la locul de muncă și de trecere, precum și efectuarea de instruire periodice cu privire la siguranța și testare la locul de muncă.
· Instruirea privind securitatea și sănătatea la locul de muncă profesioniștii din instituțiile de învățământ de învățământ secundar superior și profesional.
Toți angajații, inclusiv șefii organizațiilor, precum și lideri - întreprinzători individuali li se cere să se supună de formare cu privire la protecția muncii și examinarea cunoștințelor cerințelor de protecție a muncii, în conformitate cu procedura stabilită de Guvernul România
DATORIILE IN DOMENIUL ANGAJAT MUNCII
sunt necesare Angajații (articolul 214 din RF LC.):
- respectă cerințele de protecție a muncii;
- dreptul de a utiliza mijloace de protecție individuală și colectivă;
- instruiți în metode sigure și tehnici de lucru și acordarea de prim ajutor la locul de muncă, instrucțiuni privind formarea în domeniul siguranței la locul de muncă la locul de muncă, verificarea cunoștințelor cerințelor de protecție a muncii;
- notifica imediat superiorul său imediat superioare sau cu privire la orice situație care amenință viața și sănătatea fiecărui accident care a avut loc la locul de muncă, sau deteriorarea sănătății lor, inclusiv manifestarea simptomelor de boală profesională acută (intoxicare);
- sunt supuse obligatoriu preliminare (la angajare) și periodice (pentru ocuparea forței de muncă), examinările medicale și alte examene medicale obligatorii și supuse unor extraordinare controale medicale în direcția angajatorului în cazurile prevăzute de prezentul cod și de alte legi federale.
MANAGEMENT SSM
Decretul Președintelui România pe 03/09/04, № 314 „Cu privire la sistemul și structura organismelor federale ale puterii executive“ a marcat începutul reformei administrative.
Noua structură de autorități executive oferă o fracțiune de trei niveluri de funcții:
· Ministerul
· Serviciul Federal,
· Agenție federală.
organele executive federale au dreptul de a:
· Realizarea unor funcții de normativ - reglementare legală, licențiere specială, funcțiile de supraveghere și control în domeniul securității și sănătății la locul de muncă;
· În același timp, ele trebuie:
· Coordonarea deciziile lor în domeniul securității și sănătății la locul de muncă;
· Coordonarea cu organul executiv federal, exercitarea funcțiilor de reglementare juridică normativ în domeniul muncii (Ministerul Muncii din România).
Autoritățile executive federale și a organelor executive ale subiecților administrației publice românești desfășurate în cadrul autorității sale pe teritoriul regiunilor României.
Autoritățile publice locale puteri distincte de guvernare de protecție a muncii pot fi transferate.
Fiecare angajator. desfășurarea de activități de producție, inclusiv în sectorul serviciilor numărul de angajați depășește 50 de persoane:
· Creează un serviciu sau de muncă de protecție
· A introdus postul de protecție de specialitate de formare corespunzătoare sau experiență de muncă.
În cazul în care numărul de angajați nu depășește 50 de persoane. angajatorul ia o decizie privind stabilirea serviciilor de sănătate la locul de muncă sau introducerea unui specialist asupra forței de muncă, ținând seama de specificul operațiunilor sale de protecție.
· Servicii de medicina muncii,
· Expert periodic cu privire la protecția muncii
funcțiile lor sunt realizate de:
· Angajatorul - antreprenor individual (personal)
· Șeful organizației (persoană)
· Alți angajați autorizați ai angajatorului,
· Organizație sau specialist, furnizarea de servicii în domeniul sănătății la locul de muncă, atrase de un angajator pe bază de contract civil (articolul 217 din Codul muncii).
Organizațiile care furnizează servicii în domeniul securității și sănătății la locul de muncă, sunt supuse acreditării obligatorii.
Pentru examinare promptă a problemelor de protecție a muncii de către angajator și angajați (sau) în cadrul companiei a creat un comitet comun (Comisia) cu privire la protecția muncii.
Asigurarea drepturilor lucrătorilor, pe protejarea muncii
Orice lucrător are dreptul la:
GARANȚII lucrătorilor de a lucra în condiții,
CERINȚE RELEVANTE ALE MUNCII
Statul garantează protecția angajaților lor dreptul de a lucra în condiții care îndeplinesc cerințele de protecție a muncii.
condițiile prevăzute de contractul de muncă trebuie să respecte cerințele de protecție a muncii de lucru.
Conform articolului 220 din Codul muncii în România:
- la momentul unei opriri de muncă ca urmare a suspendării activităților sau interzicerea temporară a activității, ca urmare a încălcării cerințelor de protecție a muncii nu este vina angajatului l-au salvat de locuri de muncă (funcția) și câștigurile medii.
În acest moment, lucrătorul cu acordul angajatorului poate fi transferat la un alt loc de muncă cu salarii pentru munca depusă, dar nu mai mică decât câștigurile medii la locul de muncă anterioare.
În cazul în care angajatul refuză să efectueze munca în caz de pericol pentru viață și sănătate, cu excepția cazurilor prevăzute de lege federală, angajatorul trebuie să dea angajatului un alt loc de muncă la un moment dat pentru a elimina acest pericol.
În cazul în care furnizarea de muncă din motive obiective, nu poate fi un angajat, timpii morți angajat pentru a elimina pericolul pentru viață și sănătate este plătită de angajator, în conformitate cu legile din România.
În caz de eșec angajatului în conformitate cu normele stabilite de protecție personală și colectivă a angajatorului nu are dreptul de a cere executarea atribuțiilor de serviciu, iar angajatul este obligat să plătească a luat naștere din acest motiv atât de simplu.
În acest caz, angajatul refuză să muncească nu atrage după sine atracția lui față de o responsabilitate disciplinară.
· Pentru a le atrage pentru a efectua munci grele, locul de muncă cu condiții de muncă periculoase dăunătoare și (sau);
· Pentru a efectua munca pe timp de noapte;
· Să lucreze ore suplimentare;
· Implementarea transferul unui angajat care are nevoie de sănătate pentru a le oferi cu mai multă muncă ușoară pe un alt loc de muncă, în conformitate cu certificatul medical, cu taxa corespunzătoare;
· Stabilirea pauze de odihnă incluse în programul de lucru;
· Crearea condițiilor pentru persoanele cu handicap, în conformitate cu programul individual de reabilitare și altele. (Art. 224 din Codul muncii).
Angajatorul trebuie să recunoască prioritatea vieții și sănătății lucrătorilor
în ceea ce privește rezultatele activităților de producție.
Asigurarea drepturilor angajatului la protecția muncii și garantarea acestor drepturi - este, în esență, scopul principal al întregii legislații.
Angajatorul este obligat să organizeze și să efectueze pre-lucrător atunci când aplică pentru un loc de muncă și periodic în cursul sale examenelor medicale de angajare în cazurile prevăzute de lege.
La detectarea angajaților semnează o boală profesională sau de probleme de sănătate ca urmare a expunerii la producția dăunătoare sau periculoase factori angajator pe baza unui aviz medical trebuie să-l traducă într-un alt loc de muncă.
Incapacitatea de a realiza siguranța producției absolută a determinat introducerea conceptului de risc acceptabil (acceptabil).
Acceptabil (valabil) riscul - aceasta este o astfel de cantitate minimă de risc care poate fi atins pe oportunitățile tehnice, economice și tehnologice. Astfel, riscul este acceptabil un anumit compromis între securitate și capacitatea de a realiza.
Valoarea riscului acceptabil depinde de tipul de industrii, ocupații, tipuri de factori negativi care a determinat. Pentru industrii potențial periculoase (de exemplu, cărbune) în ocupații periculoase (salvatori, pompieri și t. D.) O valoare de risc acceptabil este mai mare decât pentru meserii și industrii, în cazul în care suma este mai mică riscuri și pericole de nivel mai jos.
Se crede că acțiunea pericolelor provocate de om (risc tehnic) de risc global individual este considerat acceptabil în cazul în care nu depășește 10
6. Această valoare este folosită pentru a evalua foc și radiații de siguranță. cantitate acceptabilă de 1SG6 risc înseamnă că moartea unei persoane într-un milion de oameni este considerat acceptabil. Aceasta este aproximativ echivalentă cu riscul de pierdere a vieții de calamitățile naturale.
Sistemul de siguranță a vieții și sănătății lucrătorilor în cadrul activității lor rolul principal este jucat de actul legislativ de reglementare a protecției muncii.
Cerințele de reglementare pentru siguranța și conformitatea ocupațională sunt, în esență fundamentul pentru crearea unor condiții de muncă sănătoase și sigure. Asigurarea unității cerințelor - un obiectiv național important.
Politica de stat în domeniul protecției muncii prevede o acțiune comună a autorităților legislative și executive din România și republicile din România, patronate, sindicate în numele agențiilor lor respective și a altor organisme de reprezentare a personalului autorizat pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și a siguranței, prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale .
Principalele direcții ale politicii de stat în domeniul sănătății la locul de muncă sunt:
Statul reprezentat de autoritățile legislative și executive, în consultare cu asociațiile patronale și sindicate în numele agențiilor lor respective și a altor organisme de reprezentare a personalului autorizat trebuie să dezvolte, să implementeze și să reexamineze periodic o politică coerentă privind securitatea și sănătatea la locul de muncă.
Securitate și Sănătate în Muncă - o stare de activitate în care o șansă de posibila manifestare a pericolelor și nivelul de risc al activității nu depășește nivelul acceptabil.
Prin urmare, o securitate ar trebui să fie înțeles un sistem complex de protecție a acțiunii umane și a mediului său de pericolele generate de activități specifice. Sistemul de securitate cuprinzător forma măsurile juridice, organizatorice, economice, tehnice, sanitare și de prevenire.