- Fondul de garantare constituit din active libere de datorii în valoare de până la 1/3 din rezerva de solvabilitate. Acest fond este creat pentru a rezerva de solvabilitate ar putea să nu în timpul activității să scadă sub un prag care reprezintă un pericol pentru stabilitatea financiară a societății de asigurare.
Acest fond este, de asemenea, necesară pentru a de la înființarea societăților de asigurare dispune de fonduri suficiente.
Luați în considerare metodologia de calcul al rezervelor de solvabilitate adoptată în țară? S. Pentru a face acest lucru, trebuie să calculeze mai întâi rezerva reală de solvabilitate, atunci dorit (standard) nivel. Surplusul rezervei efective de solvabilitate a normativ înseamnă existența societății de asigurare o anumită „marjă de siguranță“ și indică puterea financiară a asigurătorului.
În rezerva de solvabilitate a Directivei UE este definită ca o proprietate care este liber de orice datorii viitoare, cu excepția creanțelor membrilor săi (acționari).
Acesta include:
- capitalul social vărsat;
- Rezervele de angajamente care nu sunt legate;
- profiturile viitoare;
- la cererea asigurătorului, și după o justificare suficientă, cu acordul autorităților de supraveghere a asigurărilor, - veniturile din subevaluarea unor articole de răspundere.
rezerva de solvabilitate de reglementare egală cu cea mai mare dintre următoarele două rezultate:
- mai întâi calculată pe baza contribuțiilor primite. Prime brute din contractele de asigurare directă, majorat cu suma primelor la riscurile acceptate pentru reasigurare în funcție de tipul de alta decât asigurarea de viață, împărțit în două părți de asigurare: 10 milioane de euro, iar restul .. Din prima parte ar trebui să ia 18%, de la al doilea - 16%, iar valorile obținute pliat. În prezent, o propunere de creștere a porțiunii primelor de asigurare din care este luat în scopul calculării marjei de 16% pana la 50 mil. Euro. Această decizie va duce la o creștere serioasă a marjei de solvabilitate de reglementare, care ar putea afecta societățile de asigurare mici și mijlocii.
Rezultatul obținut se înmulțește cu raportul dintre valoarea primelor de asigurare ale anului de raportare, net al ponderii de compensare de la reasigurători și de valoarea plăților brute de asigurare. Acest raport poate fi mai mic de 0,5. În cazul în care calculele reale a dat rezultatul este mai mic de 0,5, coeficientul 0,5 este luată pentru calcularea dimensiuni standard.
- al doilea rezultat se calculează pe baza volumului de plăți de asigurare. Valoarea plăților în cadrul contractelor directe, precum și cu privire la riscurile acceptate în reasigurare și retrocesiune în funcție de tipul de altele decât cele de asigurare de viață de asigurare, ajustate pentru modificarea indemnizației pentru pierderi adăuga până în ultimii trei ani, iar rezultatul este împărțit la trei. o parte din această sumă alocată în valoare de 7 milioane de. euro și restul. Din prima, este necesar să se ia 26%, de la al doilea - 23%, iar rezultă
A doua cifră este de 23 la suta de o treime din suma:
- indemnizațiile de asigurări de fapt, efectuate sub asigurare, coasigurare și acumulate în temeiul contractelor acceptate în reasigurare, minus valoarea veniturilor asociate cu punerea în aplicare a trecut la asigurătorul dreptul de a solicita ca asigurat (asigurat, beneficiarul) are împotriva persoanei răspunzătoare pentru pierderile compensate în de asigurare, pentru perioada de facturare;
- schimbări în rezervă declarate, dar nu și decontate pierderi și rezerve pentru pierderile suferite, dar nu au fost raportate privind contractele de asigurare, co-asigurare și contracte acceptate în reasigurare, pentru perioada de facturare.
Perioada de facturare pentru calcularea coeficientului de corecție este un an (12 luni) înainte de data de raportare.
Factorul de corecție este definit ca raportul dintre:
- indemnizațiile de asigurări de fapt, efectuate sub asigurare, coasigurare și acumulate în temeiul contractelor acceptate în reasigurare, mai puțin acumulat cota de reasigurătorilor în indemnizațiile de asigurări pentru perioada de facturare;
- schimbări în rezervă declarate, dar nu și decontate pierderi și rezerve pentru pierderile suferite, dar nu au fost raportate privind contractele de asigurare, co-asigurare și contracte acceptate în reasigurare, net din cota de modificări ale acestor rezerve reasigurătorilor în perioada de facturare;
la suma (care nu exclude cota reasiguratorilor):
- indemnizațiile de asigurări de fapt, efectuate sub asigurare, coasigurare și acumulate în temeiul contractelor acceptate în reasigurare, pentru perioada de facturare;
- schimbări în rezervă declarate, dar nu și decontate pierderi și rezerve pentru pierderile suferite, dar nu au fost raportate privind contractele de asigurare, co-asigurare și contracte acceptate în reasigurare, pentru perioada de facturare.
În absența în plățile de facturare perioadă de asigurare în cadrul de asigurare, co și contractele acceptate factor de corecție de reasigurare este luată egală cu 1.
În cazul în care factorul de corecție este mai mică de 0,5, în scopul de calcul este luat ca 0,5, în cazul în care mai mult de un - la 1.
Normativ marja de solvabilitate a asigurătorului efectuarea de asigurare de viață și de asigurare, alta decât asigurarea de viață, este determinată prin adăugarea dimensiunii marjei de solvabilitate de reglementare pentru asigurarea de viață și marja de solvabilitate de reglementare a dimensiunii altele decât cele de asigurare de viață de asigurare.
Dacă dimensiunea marjei de solvabilitate de reglementare a asigurătorului este mai mică decât valoarea minimă a (cota) capitalul autorizat, stabilit de legislația România, mărimea marjei de solvabilitate de reglementare a asigurătorului acceptat cuantumul minim legal al (cota) capitalul social.
Calculul raportului dintre dimensiunea reală și marja de solvabilitate de reglementare produsă de către asigurător trimestrial.
Valoarea reală a marjei de solvabilitate a asigurătorului nu trebuie să fie mai mică decât dimensiunea marjei de solvabilitate de reglementare a asigurătorului.
Dacă la sfârșitul anului dimensiunea reală a marjei de solvabilitate a asigurătorului depășește marja de solvabilitate legală mai mică de 30%, asigurătorul prevede armonizarea Ministerului român al Finanțelor, ca parte a situațiilor financiare anuale ale planului de îmbunătățire a situației financiare.
Planul de îmbunătățirea situației financiare ar trebui să includă măsuri care să asigure conformitatea cu raportul dintre dimensiunile reale și normative ale marjei de solvabilitate la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, în cursul căreia se planifică punerea în aplicare.
Planul identifică activitățile specifice care contribuie la stabilizarea situației financiare, indicând durata evenimentului și sumele de randament (economii) alocate pentru primirea evenimentului. Pentru planul de îmbunătățire a poziției financiare se aplică la calcularea sfârșitul planificat al fiecărui an financiar, în cursul căreia ar trebui să pună în aplicare planul, relația dintre real și marja de solvabilitate de reglementare. La programarea ar trebui să se acorde prioritate activităților care conduc la îmbunătățirea poziției financiare a asigurătorului, cât mai curând posibil.
În ceea ce privește îmbunătățirea situației financiare a modificării capitalului social poate fi prevăzută o extindere a operațiunilor de reasigurare, schimbări în politica de tarifare, reducerea conturilor de plătit și de încasat, modificări în structura activelor, precum și utilizarea altor modalități de a menține solvabilitatea, nu contravin legislației din România.
Solvabilitate este un indicator important al unei organizații de asigurare a calității: asigurătorul este în măsură să plătească pentru datoriile de asigurare acceptate sau nu. În cursul activității de asigurare, o serie de factori care influențează această capacitate, care pot fi împărțite în tehnică, de investiții și riscurile de afaceri.
Grupul de riscuri tehnice includ riscurile asociate cu asigurare „mașini“, care efectuează operațiuni de asigurare. Puteți aloca ratele de esec de risc, riscul de deviere a pierderii efective a valorii estimate, riscul de estimări incorecte (subestimarea) rezervelor de asigurare, reasigurare de risc, riscul costurilor de tranzacție, riscul cumulativ și catastrofal.
riscurile de investiții legate de activitatea de investiții a asigurătorului. Deoarece cea mai mare parte a activelor de investiții - sunt active primite în rezervele de asigurare, atunci formarea portofoliului de investiții al asigurătorului trebuie să respecte principiile de rambursare, rentabilitate, lichiditate și diversificare. Cu toate acestea, conformitatea cu cele de mai sus