În economie, contul curent este una dintre cele două componente principale ale balanței de plăți, cealaltă este contul întreprinderii. Aceasta este suma soldului balanței comerciale (adică câștigurile nete de export minus plățile pentru importuri), veniturile din factorul (veniturile din investițiile străine minus plățile efectuate către investitorii străini) și transferurile în numerar.
Soldul contului curent este una dintre cele două măsuri principale caracteristice comerțului exterior al unei țări (cealaltă fiind o ieșire netă de capital). Surplusul contului curent mărește activele externe nete ale țării cu suma corespunzătoare, iar deficitul contului curent are opusul. Atât plățile guvernamentale, cât și cele private sunt incluse în calcul. Acesta este numit un cont curent, deoarece bunurile și serviciile sunt consumate în perioada curentă.
Balanța comercială reprezintă diferența dintre exportul național de bunuri și servicii și importul de bunuri și servicii, dacă toate transferurile financiare, investițiile și alte componente sunt ignorate. Se spune că țara are un deficit comercial dacă importă mai mult decât exportă.
Contul curent are patru componente:
Soldul pentru mărfuri, care înregistrează înregistrările exporturilor și importurilor de bunuri fizice și transportabile.
Soldul de servicii, în care se fac înregistrări ale tranzacțiilor legate de furnizarea de articole non-fizice, cum ar fi transportul, călătoria și asigurarea.
Soldul veniturilor din investiții, în care se înregistrează dividendele și plățile de dobânzi, care sunt obținute din activele deținute în străinătate.
Soldul transferurilor curente, în care sunt înregistrate înregistrările tranzacțiilor legate de furnizarea de bunuri, servicii, numerar sau alte elemente de importanță între rezidenți și nerezidenți. Un bun exemplu sunt banii pe care imigranții le pot trimite rudelor din țara lor de origine.
