Născută din adâncul inconștientului colectiv, cuvintele, se îmbină cu nuanțele realității gri a zilelor de zi cu zi. În partea de jos este întotdeauna întunecată.
Nimeni nu a observat cum a murit dumnezeul propriului său sine în fiecare dintre ele și a fost dezvăluită goliciunea. Spiritul era epuizat în lumea interioară dărăpănată de speranțe nerealiste.
Constiinta, filtrarea gauri toate neplăcute, inestetice, nu se încadrează în setul sărac al inventarului, nu vede nimic altceva decât ca ochii unui cal blinkered lui. A fost neschimbată de mulți ani, justificând inacțiunea.
Oamenii care s-au înțeles cu iluzia amputării "mâinilor și picioarelor" intenției publice, mănâncă ultimele bucăți de voință proprie. Nu credem. Nu vrem. Nu sperăm. "Totuși, nimic nu va funcționa vreodată".
A rămas puțin. Îndurați la ultimul. Foarte curând va veni "paradisul" mult așteptat și toată lucrarea fără sens va fi "justificată" de o eternitate binecuvântată. Ce visuri dulci se intampla ....
Optimismul există doar sub forma minciunilor. Promisiunile goale ale unui ecou viitor luminos de la ecrane de televiziune care proiectează orientări naive de propagandă pentru "dezvoltarea progresivă". Cuvântul "libertate" a sunat mult timp patologic. Suferința a devenit normă.
Cetățenii, înlănțuiți de frigul melancoliei lor, înghețați în propriile lor zăpadă, cu propria lor lenezie, iresponsabilitate, conducere și apatie, sunt obișnuiți să realizeze lipsa de sens a tuturor formelor de rezistență. Șobolanii din subsol trăiesc în umezeală, rece și întuneric.
Din genunchi nu ridică niciodată un bărbat care a decis să se scufunde într-un pahar de speranță. Doomul slavesc este încurajat de binges vesel. Otrava ajută să "trăiască". Și cineva - pentru a gestiona.
Împăratul dezbrăcat îi smulgea pielea, dar ei nu mai încetaseră să-și admire noul costum.
"Și ce urmează" ...