Toate aceste subiecte au fost trase nu numai realiste, ci și cu profunzimea și seriozitatea intrinsecă barocă.
Artistul italian Caravaggio a pictat mai multe tablouri, care pot fi atribuite vieților încă neschimbate. Se spune că comandantul și-a folosit toate abilitățile pentru a ilustra flori, ca și cum ar fi desenat o persoană. Această îndemânare și atenție la detalii este evidentă în special în pictura sa "Cosul de fructe".
În arta clasică, obiectele au fost idealizate. Caravaggio a mers împotriva acestui lucru. El a reprezentat găuri de vierme pe mere, frunze în diferite stadii de vânătoare. O altă trăsătură este modul în care coșul este așezat pe masă. Pare să cadă din spațiul bidimensional, care contravine și artei clasice.
Artistul olandez Willem Kalf a portretizat articole de lux, cum ar fi covoarele turcești, porțelanul, fructele rare, arătând prosperitatea, bogăția și puterea Olandei.
Viața înnoită a barocului a inclus un astfel de gen ca și viața alegorică (Vanitas). Din latină, Vanitas este tradus ca vanitate și înseamnă lipsa de sens a vieții pământești și natura tranzitorie a tuturor bunurilor pământești. Simbolurile comune sunt cranii, fructele putrede (procesul de îmbătrânire), fumul, ceasurile (durata scurtă), instrumentele muzicale (natura efemeră a vieții).
