Expunerea automată este funcția standard a tuturor camerelor digitale. Măsurarea expunerii este determinarea automată a cantității de lumină necesară pentru o fotografie, pe baza căreia sunt selectați cei mai potriviți parametri. În multe camere există mai multe moduri de măsurare a expunerii. În diferite moduri, cantitatea necesară de lumină este determinată în moduri diferite.
Evaluarea expunerii ponderate la centru
Expunerea este măsurată pe media în cadrul cadrului, o atenție deosebită fiind acordată părții centrale a imaginii. Măsurarea ponderată centrală este utilizată pentru fotografiile de toate genurile, dar în special pentru fotografiile portret, în care centrul cadrului este cel mai important.
Matricea expunerii (estimată) a expunerii
Măsurarea la fața locului a expunerii
Măsurarea punctului este utilizată pentru scenele contrastante, de exemplu, dacă fundalul este puternic luminat și subiectul este în umbră. Acest sistem de măsurare este utilizat și pentru fotografii detaliate și fotografierea macro.
Măsurarea expunerii parțiale
Masurarea partiala este de asemenea folosita daca exista zone luminate sau intunecate in apropierea obiectului. Subexpunerea este minimizată prin măsurarea expunerii subiectului principal în imagine.
Atât măsurarea expunerii punctuale cât și parțiale sunt considerate setări avansate. Ele oferă un control mai mare asupra fotografului asupra scenei decât măsurarea matricei și centro-ponderată.