Adesea am vizitat strămoșii mei morți pentru a vizita cimitirul local din satul N. Astăzi am mers acolo din nou după iarnă. Dar am fost îngrijorat de un alt moment asociat acestui loc. Pe un mormânt locuiește o pisică.
Pisica nu a acordat atenție mâncării, totul a mers în jurul nostru murmurat și frecat de picioarele noastre. Stăteam acolo, cu lacrimi în ochii mei.
De atunci, pentru mine, această pisică este o pisică cu o scrisoare de capital.
Timpul a trecut. În tot acest timp pisica trăiește în acel foarte grav.
Și astăzi după o iarnă severă. M-am decis să mă duc să văd pisica.
Ceea ce am văzut nu se poate împrumuta cu cuvinte decente.
Pisica nu ma intalnit. Am început deja să-mi fac griji. Dar ajungând la locul potrivit, l-am observat dormind pe unul dintre morminte. Nu avea un vidoco. Lana este ruptă în unele locuri. Am ajutat. Ridică capul și se uită la mine. Nu a fost aspectul care a fost înainte. O față mică era plină de teamă și de groază. Ma văzut așa cum a făcut-o și a înghețat. Am așteptat ceea ce aș face.
Am încercat să-l sun. Dar, de îndată ce se apropie, sa despărțit și a rămas la distanță.
Mormântul este încă în ordine, dar nu am văzut nici mâncare sau boluri. Trebuia să-mi dau seama unde să-i pun mâncare.
Aceasta ne încheie întâlnirea. Sa dus undeva în zăpadă. Și m-am uitat la el și nu am înțeles:
- Cât? Cât de mult ar trebui să fii atât de crud, oameni? Deci pisica care trăiește în cimitir ar fi atât de frică? Asta trebuie să faceți cu asta? Da, într-un astfel de loc?
Pentru cine sunt doar litere. Pentru cineva, această pisică este doar o pisică. Pentru cineva, această pisică, ca păstor al sufletelor acestui cimitir.
Și pentru mine este un proprietar loial și respectat de companie! Cine a considerat acest tip prietenul său și a decis să rămână cu el până la capăt! Și dacă ar fi voința mea, aș pune acest monument de pisici lângă tipul ăsta. Ca un semn de devotament și iubire!