Controlul financiar Intra este un set de acțiuni de control efectuate în entitate de afaceri de management financiar realizat prin metodele și tehnicile specifice care vizează evaluarea rezultatelor, în conformitate cu criteriile stabilite.
Atunci când se organizează in-house este necesar un control financiar să ia în considerare caracteristicile care se distinge de alte tipuri de control financiar:
- sub rezerva controalelor intra-financiare sunt relațiile financiare ale unei anumite entități de afaceri,
- in-house de control financiar organizat entitate economică în mod independent, pe baza deciziei relevante a proprietarului sau a organului executiv al subiectului,
- Finanțarea pentru organizarea și funcționarea in-house de control financiar se efectuează în detrimentul entității economice,
- informațiile obținute în punerea în aplicare a procedurilor de control, un anumit interval de utilizatori interni disponibile și nu sunt destinate utilizatorilor externi (această informație poate fi o organizație secret comercial).
Există două forme de organizare a controlului financiar intern: structural-funcționale și specializate.
forma structurală și funcțională a controlului financiar intern se bazează pe împuternicirea organizațiilor individuale autorizate ale lucrătorilor (profesioniști unități funcționale) cu funcții suplimentare de monitorizare. Controlul de către lucrătorul autorizat expus la toate operațiunile, care reprezintă obiectul de control (operațiunilor individuale sau generalizarea lor pentru o anumită perioadă de timp), responsabilitatea pentru comiterea care este atribuit angajatului monitorizat. Atunci când se utilizează această formă de organizare este necesară coordonarea acțiunilor întreprinse de angajații care îndeplinesc funcții de control prin combinarea lor cu alte responsabilități ale angajaților de date. funcțiile de control de coordonare poate fi transferat într-unul dintre liderii organizației. Un dezavantaj al acestei forme de control este un serviciu controlat între interdependenței angajat și angajatul autorizat care pot distorsiona rezultatele acțiunilor de control. Dezavantajul este, de asemenea, o lipsă de lucrători și a lucrătorilor autorizați de coordonare de control intern financiar, competențele unei game largi de proceduri de control și resurse suficiente (în special, tehnice și temporare) pentru a rezuma rezultatele procedurilor de control, precum și planificarea rațională a acestora.
Spre deosebire de formele structurale și funcționale de organizare a controlului financiar intern, o formă specializată de subdiviziune structurală alocată unei entități economice, care este împuternicit de organizarea și punerea în aplicare a controlului financiar intern în mod continuu. În practică, această unitate are diferite denumiri: audit intern, serviciul de control intern, departamentul de control financiar intern, etc. În funcție de volumul de muncă efectuate, această unitate structurală poate fi reprezentată de un singur angajat.
Atunci când se utilizează această formă de organizare a controlului puterilor de supraveghere pot fi transferate către conducătorii direcțiilor structurale ale organizației, ale căror activități sunt supravegheate de către angajații unui serviciu specializat de control financiar intern.
Atunci când se decide cu privire la forma de organizare a controlului financiar intern la compania un rol important jucat de starea mediului de control în organizație, care este determinată de următorii factori:
- Politica și managementul organizației,
- Structura organizatorică,
- funcții de management de distribuție și a responsabilităților între angajații organizației,
- influențe externe, manifestată în principal în punerea în aplicare a controalelor financiare și nefinanciare externe.
Trebuie avut în vedere faptul că organizația NEA (audit intern), dau naștere unor costuri administrative suplimentare care urmează să fie distribuite între tipurile de produse (lucrări, servicii). Aceste costuri pot fi destul de vizibile, ca și în nord-estul Asiei ar trebui să lucreze full-time de personal cu înaltă calificare, având la dispoziție corespunzătoare hardware și software.
În practică, companiile românești utilizate două tipuri de proceduri de control financiar in-house:
1) Tehnicile orientate spre risc pe baza procedurii de COSO
2) tehnici convenționale cerințe formale orientate spre performanță, care să asigure acuratețea contabile (financiare).
Din poziția de obligația legală de a pune în aplicare în atelierele proprii de control financiar entitățile de afaceri pot fi împărțite în grupe:
1) entitățile de afaceri pentru care legea prevede obligația de a pune în aplicare in-house de control financiar,
2) agenți economici, pentru care legea nu face obligatorie pentru punerea în aplicare a controlului financiar intern.