Preconditii unei unități guvern democratic este natura juridică a creației și a funcționării acestuia. respectarea strictă a legii - un standard recunoscut de respectarea drepturilor omului și civile. Dreptul acoperit de orice relații sociale. Nici o sferă a vieții umane nu poate funcționa în afara domeniului juridic.
Forma dreapta.
În vederea punerii în aplicare a statului de drept, există diferite forme. Formele externe sunt legile și reglementările din dreapta. Act - un document care are cea mai mare forță juridică. Caracteristică a legii este, de asemenea, un mecanism specific de adoptare. Legile sunt făcute de către cel mai înalt organ legislativ al statului sau prin exprimarea o voință directă a oamenilor într-o procedură de referendum.
Trăsăturile caracteristice ale legii:
- Materie exprimă poziția statului asupra problemelor fundamentale ale statului sau public.
- Legea este o piesă fundamentală a legislației pe baza și în temeiul cărora celelalte reglementări.
- Anularea sau efectuarea de modificări la legea pusă în aplicare de către organul care a emis.
- Adoptarea legii nu necesită aprobarea în continuare a acesteia în alte jurisdicții.
Aceste caracteristici subliniază unicitatea legii și pentru a determina poziția sa dominantă printre actele juridice. Pe canavaua legii, pentru a clarifica dispozițiile cuprinse în acesta, sunt publicate reglementări.
Regulamentele și simptomele lor
Regulamentele și adaptate concretizată punerea în aplicare a normelor de drept relevante. practica de aplicare a legii se bazează pe reglementările care permit să pună în aplicare drepturile definite în aceste acte, maniera. Trăsăturile caracteristice ale acestor documente este scopul publicării lor, care vizează specificarea legii relevante și aplicarea acesteia.
Locul central în ierarhia actelor normative ocupă decretele și deciziile guvernului de stat prezidențiale. Mai mult, în sistemul de reglementări urmează ordinele, instrucțiunile și alte documente emise de conducătorii autorităților executive.
Regulamentele pot fi Diferentiati-de diverse criterii, printre care:
- Termeni și acțiune geografie act.
- Planificarea și adoptarea extraordinară a actului.
- Obiectul conținute în actul și altele.
Diferențele dintre lege și de-lege
Atunci când similitudinea aparentă a acestor obiecte, este necesar să se identifice o serie de diferențe fundamentale. Este o diferență esențială constă în definirea unui organism care este abilitată să publice documentul. Promulgarea unei legi poate fi doar cel mai înalt organism legislativ, sau direct de către popor, în timp ce publicarea unui contract de societate făcută de către o autoritate competentă într-un anumit domeniu.
În special, a permis publicarea unor astfel de acte de ministere și departamente, autorități executive, autorități locale, organizații și instituții. Evident, diferența dintre lege și de-lege și de volumul informațiilor conținute în acesta.
Legislația secundară care reglementează aspectele specifice ale relațiilor sociale în contextul legii în cauză. De exemplu, independența aprobarea bugetului local al autorităților locale se efectuează în strictă conformitate cu prevederile Codului fiscal din România și legislația românească în acest domeniu.
Vorbind despre diferențele dintre lege și de-lege ar trebui să ia în considerare faptul că raportul dintre lege și de-lege este consacrat sintagma „pe baza și în conformitate cu legea.“ Astfel, în mod clar, că reglementările sunt în subordinea legii. De asemenea, este evident că tocmai motivul pentru necesitatea adoptării unui regulament este legea. Legea poate prevedea necesitatea unui act de reglementare, sub forma unui astfel de act, un organism înzestrat cu competența de a adopta.
Obiectivul principal al sub-decretului este de a specifica prevederile legii. Bylaw nu pot fi instalate altele decât cele consacrate în lege, drepturile și obligațiile persoanelor juridice, și anume nu poate merge dincolo de legislația relevantă.
În concluzie, trebuie remarcat faptul că corelarea și interacțiunea unui instrument de sub-juridic, iar legea este posibilă numai în cazul în care nu există discrepanțe și coerența unui astfel de act cu o lege specifică. Numai respectarea strictă a acestei cerințe și absența unui conflict între lege și de-lege, permite legea existentă să fie o autoritate de reglementare eficientă a relațiilor sociale.