cercetator principal la Institutul de Literatură Mondială a RAS Yevgeny Arenzon a spus „Lente.ru“ despre cum să se pregătească lucrările colectate principal Vladimir Mayakovsky românesc futurist și Velimir Khlebnikov, modalități creative de poeți și influența lor reciprocă. El a analizat textele Khlebnikov și a arătat nașterea noua poezie, bazată pe korneslovii slavă.
În ceea ce privește reuniunea operelor lui Khlebnikov (din păcate, nu a finaliza), a fost o inițiativă privată. A început să facă prietenul meu la universitate Rudolf Valentinovich Duganov. El a devenit interesat de Khlebnikov, așa cum am fost un student. Am participat la un seminar cu privire la lucrările lui Maiakovski, care a condus Viktor Duvakina - cu viziune minte și imparțial mayakoved, nu ideologic, cu care poți vorbi despre orice, discuta. Cu toate acestea, în anii dezghețe sovietice Khlebnikov oficial la universitate nu ar putea face.
Nu a fost interzis, dar a fost punct de vedere estetic departe de ceea ce se numește sau considerat „literatură realistă“, astfel încât poetul care a numit el însuși zaumnik și a rămas istorie literară marginalizat. Pentru el era imposibil să scrie lucrări pe termen și disertații.
Klebnikov Maiakovski numit unul dintre principalii învățători contemporanilor săi David Burliuk, Kamensky, Aseev, Pasternak. În același timp, despre Maiakovski a spus că el a continuat să Khlebnikov, iar în cealaltă direcție - el a fost un poet enorm de putere expresivă. În anii următori, importanța lor în ochii publicului (și în special experți) a schimbat, a crescut interesul în Klebnikov și reduce influența Maiakovski.
Acesta este legat de faptul că, după Congresul al XX-lea al partidului lui Stalin expus, amintit cuvintele poetului: „Maiakovski - cel mai bun și mai strălucitoare.“ Victor Duvakina (Român critic literar sovietic, savant, arhivar, profesor - „Lenta.ru“ comentariu) - unul dintre puținii care spun că este un lucru - evaluarea lui Stalin de acest lucru, spun ei, încă mai trebuie să rezolve, și un alt lucru - creativitate poetul și locul pe care îl ocupă în poezie, în istoria culturii ruse. Mayakovedy puțini ar putea permite să permită o astfel de aviz.
Velimir Khlebnikov, Sergey Dolinsky, Leonid Kuzmin și Vladimir Mayakovsky, 1912
Greșeli în publicațiile legate de faptul că Khlebnikov se rescrie în mod constant textele lor, fără a le aduce până la capăt. Prietenii luat manuscrisul lui, și el le-a permis să se pronunțe. Sa înțeles că, dacă acesta este „un nonsens“, textul poate fi interpretat în diferite moduri. Prin urmare, o astfel de diferență în sursele tipărite.
Prin centenarul Klebnikov în 1985 a existat o mulțime de cercetare profundă a stilului său. O mare colecție de „creație“ istoric poet pregătit avangardist Alexander Efimovich Parnis și lingvist Viktor Petrovich Grigorev. Rudolf Valentinovich Duganov conceput pentru a face o colecție de eseuri academice aripa, și de a asigura materialul în ordine cronologică. El ma invitat să lucrez cu el.
Am lucrat la propriul risc. Nu a primit nici subvenții s-au luat primul care a fost adus la aspectul (poate fi imprimată), și cu acest prim volum a apelat la editura „Fiction“. Din moment ce am intrat într-un contract, dar apoi a venit prăbușirea URSS, a fost sfârșitul tuturor instituțiilor sovietice, inclusiv structura de carte de publicare - tot ce a atins, desigur, ficțiune, iar planul nostru nu este pus în aplicare. Apoi ne-am rătăcit în jurul valorii de mai mulți ani pentru diferite edituri, iar apoi a fost obstacolul nu este ideologic, ci pur comercial: nu vă lăsați toate cele șase volume dintr-o dată, dar era imposibil de făcut.
Este dificil de spus dacă este posibil de a face acest lucru pentru finalizarea lucrărilor poetului. Unele dintre lucrurile lui (cum ar fi legendarul „soarta camerelor“), ne-au fost date numai în fragmente - nu este tot ceea ce este în RGALI arhivă. Cu toate acestea, aceasta este prima cea mai mare colecție de lucrări de Khlebnikov. Un an în urmă, o editura privata Dmitry Sechin Reemisiunile nostru șase volume.
Velimir Khlebnikov, un portret al lui Vladimir Mayakovsky, 1916
Poetul a început activitatea sa literară în rândurile simboliștilor. La începutul anului 1908, în timp ce un student la Universitatea din Kazan (a studiat matematica, apoi a mers la facultatea stiinte naturale), a trimis poemele lui Maitre simbolism Vyacheslav Ivanov, așteptând un răspuns de la el.
Ivanov a profețit: „Există o nouă poezie limbii noastre, limba pe care ar trebui să germineze rădăcinile populare și să devină o limbă slavă comună.“ A fost foarte important pentru crezut Khlebnikov. începuturile Khlebnikov lui, interesul său în slavii, artei populare, la tainele limbii, nu au fost accidentale.
În 1907 a publicat o carte de poezii Sergeya Gorodetskogo „Xph“. El a fost foarte interesat de etnografie, folclor, în special deoarece există elemente în mintea Rusă straturile inferioare arhaic al poporului. Această ediție a dobândit faima mare în mediul simbolist.
De exemplu, Alexander Blok considerat cel mai bun timp de carte și a prezis că va da mișcarea literaturii. Aproximativ același lucru se aplică și Gorodetsky Vyacheslav Ivanov. Dar ce sa întâmplat cu Gorodetsky? El a trăit o viață lungă, a publicat o serie de cărți, a trecut un număr de etape în dezvoltarea sa (el a fost un democrat populist, simbolistă, Acmeist aproape de Gumilyov și Mandelstam), a devenit un purtători sovietici. Tot ceea ce a scris atunci, nu contează atât de mult, ca prima sa carte.
Khlebnikov, cunoscând experiența Gorodetsky a continuat. El a susținut că termenul „samovito“, care este, în mod independent, și nu depinde în mod direct de fabula repovesteascæ conținutul. Cuvântul în sine este deja nucleul poetului, ca și cum aceasta se imparte nucleul. După aceasta a început să vorbească „cuvântul ca atare“, „Teatrul ca atare“, „Cinema, ca atare,“ și așa mai departe, adică, a început să caute principiul de bază care funcționează sau că art.
Ceva de genul care creează resurse proprii de poezie, și Khlebnikov insistat asupra faptului că poezia Rusă trebuie să aibă propriile sale caracteristici și să nu repete lecțiile Europei. El a vorbit din perspectiva neoslavyanofilstva: pentru Bayan, împotriva Verlaine. Khlebnikov a devenit mai român decât niște poeți simboliști orientate la nivel național în cerc.
Rândul de sus de la stânga la dreapta: David Burliuk, Nikolai Burliuk, Vladimir Vladimirovich Mayakovsky. Rândul de jos: Velimir Khlebnikov, Georgy Kuzmin și Sergei Dolinsky 1912 sau 1913
Foto: RIA Novosti
În Sankt Petersburg, în apartamentul lui Ivanov (celebra casa cu un turn) Khlebnikov întâlnit o galaxie modernismul: Kuzimin Sologub, Gumiliov Acmeist viitor. Poate l-au văzut (și nu este aprobat), acest lucru este acum dionisiacă acerbă.
În momentul în care a făcut cunoștință cu Davidom Burlyukom - artist și poet care nu este perceput principiul „apolinic“, gândi foarte diferit: îndrăzneală, sfidătoare a plecat de la impresionism prin „sălbatic“ fovismul spre cubism. El a fost foarte interesat de tema creativității în ceea ce privește autonomia Klebnikov, cuvinte curate. Îi plăcea Khlebnikov "laughers", toate raoshnaya nepriglazhennost provinciale.
Coperta colecție de futuriștii „palmă în fața gustului public“, 1912
Inițial, Maiakovski, Khlebnikov, așa cum au fost observat, pentru că a fost mai semnificativ Burliuk, „părintele român al futurism“, așa cum el însuși numit. Acesta unește oameni, el a găsit Khlebnikov, el a început să adune manuscrisele sale, iar în 1910 a prezentat toate că simboliștilor a respins, la o expoziție de artă. Burliuk auzit prima Maiakovski și a zis: „Tu ești un geniu. Iată 50 de cenți pe zi, și scrie poezie ". Nu trebuie să ne gândim că au avut o relație de dulce - fiecare a avut propriile lor moduri de viață.
Totuși, acest grup a devenit cunoscut sub numele de futuriști, deși în cartea „gustul publicului Slap“ a termenului nu exista. Acest cuvânt lipit de cubism mai târziu, în 1913.
"Futurism" - un manifest, care în anul 1908 a scris poetul italian Marinetti. Marinetti pe patria sa Italia, nu a devenit un muzeu, nu în cimitir - vizitat de sute de mii de turisti, iar ei văd doar monumentele. „Dar noi trăim o țară de oameni care trăiesc, suntem în curs de dezvoltare de noi orașe, am dezvoltat industrie, fabrici, mașini de rulare, avioane zbura - și toate acestea ar trebui să se reflecte în arta, arta ar trebui să fie“ mâine, „viitor“, - a scris el a spus el.
Din această înțelegere a artei viitorului ca Futurismul, arta si dinamica urbana. Cu această înțelegere inovatori români (buduschniki) Burlyuk Maiakovski, entorse și alte convenite. În general, a fost adoptat acest nume: Futurismul Futurismul asa.
Ea nu a luat numele de un singur membru al colecției - Khlebnikov însuși. El era convins că nu trebuie să existe kornesloviya străine, inclusiv latina și poezia rusă. Este greu de spus o astfel de auto-constrângere bun sau rău, ca în orice limbă, există cuvinte străine. Cel mai important lucru este faptul că el a folosit doar românul (sau, cel puțin, slavă) kornesloviem.
Desigur, acest lucru nu este vorba despre dorința Klebnikov de a crea o nouă limbă română, este absolut ridicol. Limba creează oamenii în procesul de istorie, și el este foarte conștient. Este o chestiune de limbaj poetic, pentru că arta este o structură foarte clar și să trăiască prin propriile lor legi. Confuz limba conținutului de informații comune (chiar și limba de ziar sau literară), limba nu poate fi poezie.
Deci Khlebnikov nu a luat cuvântul „futurismul“, el a inventat termenul de „The Futurist“, dar nu pentru că a fost o copie la indigo a cuvântului finit „futuriste“, și pentru că el se gândea la viitorul artei, când a început lucrarea. Potrivit lui Khlebnikov, „budizna“ - o secțiune a viitorului în această lume modernă, „Budislavl“ - un oraș al viitorului, „Be“ - un substantiv care desemnează ceva care va.
A fost etapele treptate se ridică la neologismul „The Futurist“. De exemplu, el a venit cu o frază - „Boudreau copil“ Acest copil (pentru modelul „copil înțelept“), care este înțelepciunea în viitor. crearea de cuvânt pe baza slav kornesloviya a devenit un principiu director al artei Khlebnikov.
Există un dicționar de neologisme Khlebnikov, care nu au legătură cu cuvintele obscheliteraturnogo limba. Toate neologisme sale au caracter, așa cum se spune lingviști, ocazional, care este utilizat în timpul evenimentului, și numai în textul literar au propria lor importanță.
Când Maiakovski în 1922, a scris necrologul lui cu privire la moartea lui Klebnikov, apoi a dat un exemplu de una dintre piesele foarte bine-cunoscute, „Krylyshkuya zolotopismom cele mai bune de viață / Grasshopper în corpul pus burta / de coastă multe plante aromatice și credințe /“ Ping-Ping-Ping! " / Tararahnul zinziver“.
„Krylyshkuya“ - un neologism din gerunziului substantiv „aripa“ sau „aripa“. Apoi, există „zinziver“ cuvânt dialectală pe care doriți să îl căutați în dicționare regionale. „Credința“, nu ca un concept abstract, ci ca o plantă. Și apoi un cuvânt destul de grosolan „burta“.
Khlebnikov combina întotdeauna diferite cuvinte, dar într-o anumită situație, avea nevoie de un neologism - și astfel el creează o „krylyshkuya“ pe care atât de mulți deținuți. Acest cuvânt există într-un singur poem, nu este practic în limbajul de zi cu zi.
Sau, de exemplu, „Zharbog! Zharbog! / Sunt îndrăgostit de tine grezitvoy sabie / Dola staedey glorios / Oh, te-ai dus să mă întâlnesc / Flock de zharirey libere“. În mitologia rusă, nici căldură-zeu, dar este probabil să aibă o legătură indirectă cu colecția Gorodetsky „Xph“. Foc-zeu - un zeu al soarelui, se poate spune Jari. Pentru Khlebnikov este important să se actualizeze conceptul, care dă o idee despre arhaice în lumea de astăzi.
Și aici, el este acest Dumnezeu tratează „grezitvoy“. Ce este? Rugăciunea! Dar într-un vis poetic - din nou, un neologism. „Dole staedey glorios“ - organizarea unor roiuri, undeva. „Să mergem“ - care a mers? "Pack of zharirey libere". Dacă există Firebird, apoi zhariri - mesagerilor foc-Dumnezeu și dacă știm acest model ca „Caesar“, de „turma zharirey liber“ - un stol de păsări fabuloase.
Noi nu trebuie să înțelegem exact ce se înțelege aici, dar creează emoțional o imagine în care puteți găsi paralele muzicale (cum ar fi „slave“ și „scitic“ Stravinski sau compoziția lui Prokofiev). Khlebnikov creează ceva vechi, arhaic, dar, în același timp - poezia contemporană, cum ar trebui să se dezvolte.
El știe ce face mod specific, rațional, în schimbare „e“ la „T“, cheamă morții, adică, se referă la compoziția de sunet și să înceapă să-l studieze. Khlebnikov spune nu numai că fiecare cuvânt trebuie să fie independent, „samovito“, dar fiecare literă (deși în acest caz, avem în vedere, desigur, sunet). El încearcă să lucreze la înțelegerea diferențelor semantice ale limbii române sunete - de altfel, nu fiecare limbă are o opoziție distinctă de consoane dure și moi.
Velimir Khlebnikov, un portret al lui Vladimir Burliuk 1913
„Și eu sunt flaut la flaut, / Și lumea este ca în voia lui.“ „Flaut“ - verbul, verbul și „țeavă“ - un substantiv, este un instrument muzical. Prin urmare, „a vrut“ - este ceva, de asemenea, este, există de modelul „flaut“ - dacă acesta este un instrument muzical sau un mod de gândire? Această penetrare în unele pace, dar pe modelul, în principiu, existent în limba română. Este posibil să se extindă, spori, modifica, iar acest lucru este opera poetului. Morfologia limbii în sine are potențialul de straturi de imagini.
Iată un alt descoperirii sale: sensul rădăcină este consoană. Între consoane vocalele acolo, pentru mine ca un declin cuvinte interne. El citează mai multe astfel de perechi: „Dumnezeu - să fie difuzate.“ Dumnezeu - cel care ar putea confrunta, si de rulare - este o modalitate de a scăpa de această pedeapsă. Există o „pădure - chel“ și alte perechi lexicale și serii.
Desigur, om de știință, savantul se referă la acest lucru cu scepticism, știind că nu există nici o etimologie științifică, dar acest lucru este etimologia poetic, are un mod de a permite diferitelor cuvinte care au, probabil, unele conexiune. Atunci când interacționează, și există un nou sens.
Tratamentul cu libertatea cuvântul a fost punctul central prin care Khlebnikov a devenit cunoscut ca lider al poeziei ruse liberă. Fiecare dintre poeții (de la Maiakovski și Aseev prin Kirsanov - la Slutsky și Voznesensky), care a luat ideea de creație limbaj, în felul său, folosind aceste tehnici și a extins granițele poeziei.