Peciorin ca un tip de om superflue în romanul Lermontov „Un erou al timpului nostru“
Lermontov a scris că istoria vieții umane este uneori istorie mai interesantă a unui întreg popor. În romanul „erou al timpului nostru“, a arătat momente ale vieții umane, prea mult pentru vârsta lui.
Această persoană este Peciorin, care, prin forța împrejurărilor să devină „om de prisos“. Scriitorul dezvăluie motivele pentru a face Peciorin „pământ inutile“ în această lume.
Tragedia este că, în ciuda abilitățile lor, eroul nu se poate găsi un loc în viața lui a avut nici un scop. Și forțele lui sunt pe aventura. Criticii au comparat Peciorin cu Oneghin, a declarat: „Dacă plictisit Oneghin, Peciorin este profund afectată.“
Puterea sa spirituală bogată el irosesc: distruge viața contrabandiștilor onest aduce durere la Vera și prințesa Maria, vina lui Bela a ucis, Grushnitski muri de mâna lui.
Dar Peciorin a devenit atât împotriva voinței lor. Așa a făcut societatea. În jurnalul său a scris că un copil a spune adevărul, dar el nu a crezut. Și a început să mintă. El a încercat să iubească toată lumea, dar râs de el, iar el a devenit furios. Peciorin vrut să te dus de munca literară, dar că el era obosit. Obosit de el și societatea seculară. Și Peciorin pornește într-o călătorie.
Lermontov prezinta cititorului doar câteva episoade din viața sa, atunci când caracterul său este deja format. Scriitorul nu a condamnat în mod direct eroul său, dar arată caracterul inadecvat al acestei imagini. Acesta evidențiază un portret al Peciorin, caracterul său, acțiuni.
Maksim Maksimovich spune că sufletul Peciorin a constat din unele controverse. El are o constituție puternică, dar există slăbiciune neobișnuită, el a fost în vârstă de treizeci de ani, dar fata lui are ceva copilăresc, dar atunci când rade, ochii lui erau triști. Peciorin moare. Acest Lermontov a arătat că omul care trăiește fără un scop în viață, nu au nevoie de societate.