Postul este numit în ebraică cuvântul „Tzom“. Pozițiile sunt, de fapt, în toate religiile lumii și reprezintă o interdicții religioase sau restricții privind utilizarea anumitor alimente sau băuturi. scop religios și moral al postului este de a realiza victoria principiilor spirituale și morale ale sensului, spiritul cărnii păcătoase și desfrânat. Adică, postul este astfel de acțiuni care ajută o persoană pentru a realiza purificarea sufletului, ajutând pentru a ridica spiritul deasupra corpului, ajutând la depășirea dorințele carnale și gândurile și să supună natura păcătoasă trupească a minții și principiu spiritual luminos. Cu ajutorul postului de oameni curatata spiritual și mai aproape de Dumnezeu, ca și executarea corespunzătoare a postului este însoțită întotdeauna de rugăciune și pocăință de păcatele lor.
Teologia ortodoxă modernă consideră ca fiind una dintre cele mai eficiente mijloace de influență psihologică asupra naturii spirituale a omului, contribuind la purificarea și revigorarea sufletului omenesc. Vechile posturi de evrei foarte des folosit în condițiile unor calamități publice sau orice pericol. În Palestina, postul a fost văzută ca o datorie religioasă a credincioșilor se manifestă în abstinență totală sau parțială de la orice sau un anumit produs alimentar sau să bea cu o rugăciune și un sacrificiu pentru Dumnezeu. „Atunci toți copiii lui Israel și tot poporul a urcat și au venit la Betel și a stat acolo, plângând înaintea Domnului și au postit în ziua aceea până seara, și a adus arderi de tot și jertfe de mulțumire înaintea Domnului“ (Sud.20: 26).
Din cele mai vechi timpuri, postul și a aderat la persoane fizice, înainte de performanța lor de cazuri deosebit de importante, atunci când o persoană cu un post și rugăciune adresată lui Dumnezeu pentru ajutor. De exemplu, Moise a postit pe muntele Sinai, la momentul adoptării Legii Legământului lui Dumnezeu. „Și el a fost acolo [Moise] Domnul patruzeci de zile și patruzeci de nopți, el nici pâine na mâncat, nici băut apă“ (Iskh.34: 28). Am postit și Domnul Însuși, Iisus Hristos, înainte de a începe pe calea slujirii Sale publice. „Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, îi era foame, în cele din urmă“ (Matf.4: 2). Vechii evrei postit și când sa întâmplat cu ei orice nefericire, sau când au aflat niște vești proaste. De exemplu, regele David a postit cand a aflat de moartea regelui Saul. „Și au jelit și au plâns și au postit până seara, pentru Saul“ (2Tsar.1: 12).
În creștinism, postul a venit odată cu apariția bisericii primare, bazată pe exemplul oamenilor prin Isus Hristos Însuși. „Și după ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți, îi era foame, în cele din urmă“ (Matf.4: 2). Precum și exemplul dat de Sfinții Apostoli. „Apoi, după ce au postit și sa rugat și-au pus mâinile peste ei, i-au trimis“ (Deyan.13,3). „Hirotoniți le bătrâni în fiecare biserică, au rugat cu postire, și le-a livrat Domnului, în care crezuseră“ (Fapte 14: 23).