Comisia de conciliere este primul organism pentru a examina litigiul colectiv de muncă. Acesta este creat în cazul unui litigiu. Formarea Comisiei de conciliere poate în organizarea, la nivel industrial, subektaRumyniyai etc.
În conformitate cu art. 401 TC luarea în considerare a unui conflict colectiv de muncă de către comisia de conciliere - un pas obligatoriu, care nu poate fi evitată.
Legea stabilește o perioadă limitată de timp a crea o comisie de conciliere, bazată pe faptul că, pe de o parte, întârzierea în luarea în considerare a unui litigiu colectiv care să conducă la escaladarea conflictului, iar pe de altă parte - formarea unei astfel de comisii nu funcționează, la fel ca în activitatea de nimeni implicat.
În perioada de trei zile lucrătoare de la data protocolului de dezacorduri în negocierea colectivă sau de la data comunicării angajatorului de a respinge toate sau o parte din creanțele angajaților (precum și după trei zile lucrătoare de la data primirii cerințelor pentru incapacitatea de a raporta angajatorului cu privire la decizia sa), Comisia este creat.
Comisia de conciliere format din reprezentanți ai părților la diferend colectiv de muncă într-un mod echitabil. litigiu colectiv de muncă, părțile nu se poate sustrage o comisie de conciliere și participarea la activitatea sa.
Crearea de conciliere a Comisiei a emis ordine și decizii ale reprezentantului angajatorului al lucrătorilor. Acest design este necesar pentru o definire clară a momentului de creare a comisiei, ceea ce este important atunci când se calculează termenele stabilite de lege, precum și garanțiile angajaților, în conformitate cu art. 405 TC.
Comisia de conciliere ar trebui să fie format în cazul unui litigiu la încheierea sectoriale (intersectoriale), acordurile regionale și altele, deoarece recunoaște organism pentru soluționarea conflictelor colective de muncă. În acest moment direct recomandări privind organizarea muncii în luarea în considerare a unui conflict colectiv de muncă de către comisia de conciliere, aprobat prin Decretul Ministerului Muncii din România.
În această situație, decizia de a înființa o comisie de conciliere va lua reprezentantul corespunzător angajator (Uniunea, minister etc.) și sindicatele (asociații sindicale).
Ca urmare a cerințelor generale de procedură, pot fi recomandate soluții de proiectare în scris.
Comisia de conciliere este un organism care acționează temporar pentru a examina litigiul colectiv de muncă creat de reprezentanții angajatorului (angajatori) și angajați. În consecință, în comisia de conciliere este format din reprezentanți ai numai părților. În cazul în care apare o dispută în curs de dezvoltare și un acord trebuie să ia în considerare faptul că componența părților la acord poate fi mai largă și include reprezentanți ai autorităților de stat sau guvernele locale. Cel mai recent, în strictă conformitate cu art. 402 LC nu trebuie să fie membri ai Comisiei de conciliere, și poate participa la activitatea doar în calitate de observatori, consultanți, etc.
Principiul formării unei comisii de conciliere este egalitatea părților, care, în practică, se manifestă în crearea Comisiei de un număr egal de reprezentanți ai ambelor părți.
Stabilirea acestui principiu este în concordanță cu standardele internaționale :. În conformitate cu alineatul 2 Recomandarea ILO № 92 „Cu privire voluntară Conciliere și Arbitraj“ (1951), în fiecare organ de conciliere voluntară a creat pe o bază mixtă ar trebui să includă o reprezentare egală a angajatorilor și a lucrătorilor.
În funcție de amploarea litigiului colectiv de muncă și complexitatea cererilor făcute în componența comisiei de conciliere poate include de la doi la cinci reprezentanți din fiecare parte, cunoscând problema și care deține arta negocierii (pag. 15 Recomandări privind organizarea muncii în luarea în considerare a unui conflict colectiv de muncă de către comisia de conciliere).
Procedura de constituire a unei comisii de conciliere nu este reglementată prin lege. Pentru a facilita participanții unui litigiu decizia unor întrebări formale, recomandarea de mai sus Muncii România sugerează folosind următoarea schemă.
În cazul în care cererile lucrătorilor respinse de către angajator, împreună cu o notificare scrisă a organului reprezentativ al angajaților va fi invitat la formarea comisiei de conciliere, mărimea și compoziția partea angajatorului.
În cazul în care un reprezentant al angajatorului (șef al organizației) nu raportează decizia sa, reprezentantul muncitorilor după trei zile lucrătoare de la data livrării cerințelor trebuie trimise șefului organizației propunerii privind formarea comisiei de conciliere, mărimea și compoziția forței de muncă.
Reprezentant al angajaților sau a angajatorului, după ce a primit propunerea privind formarea unei comisii de conciliere, se pregătește de contra-propunere pentru compoziția sa cantitativă și personală.
După ce a acceptat privind compoziția cantitativă a formării unei comisii de conciliere a emis ordinul în cauză (de instrucțiuni) angajatorului și decizia reprezentantului lucrătorilor.
Procedura și rezultatul comisiei de conciliere prevăzute litigiu articol. 402 TC și recomandările Ministerului Muncii din România „cu privire la organizarea muncii pentru luarea în considerare a unui conflict colectiv de muncă de către comisia de conciliere.“
Codul Muncii stabileste o perioada de cinci zile (în zile lucrătoare) perioada litigiului de către comisia de conciliere. Este de așteptat ca membrii comisiei, fiind angajați ai organizației sunt familiarizați cu fondul litigiului și circumstanțele de originea sa, astfel încât cinci zile este suficientă pentru a clarifica pozițiile părților și hotărârea. Cu toate acestea, dacă este necesar, această perioadă poate fi prelungită. Această decizie este înregistrată în procesul-verbal semnat de reprezentanții părților.
Sarcina principală a Comisiei de conciliere este de a analiza diferențele existente și să încerce să ajungă la un acord cu privire la aspectele litigioase. În această nouă controversă (care nu se reflectă în procesul-verbal al dezacordurilor) sau a unor noi cerințe (nu declarate anterior) nu trebuie să fie nominalizate.
Activitățile Comisiei de conciliere poate culmina într-o soluție convenită. În acest caz, litigiul se consideră rezolvată.
Decizia comisiei de conciliere este luată de comun acord. Este evident că această indicație a legiuitorului presupune că fiecare parte acționează în ansamblul său și fiecare membru al comisiei de conciliere acționează numai ca reprezentant al părții în cauză.
Decizia comisiei de conciliere este făcută de protocol, și anume în scris. forma scrisă este elementul obligatoriu și fix. 418 TC.
Protocolul va fi semnat de către membrii comisiei de conciliere.
Aceste recomandări formează Ministerul Muncii din România oferă procesului-verbal al Comisiei de conciliere (Anexa № 1 Recomandarea).
Decizia Comisiei de conciliere este obligatorie pentru părți. Această regulă este consacrat art. TC 402, regula generală este întărită de articol. TC 408 privind obligația oricărui acord încheiat de către părți în cursul soluționării unui conflict colectiv de muncă. Pentru nerespectarea acordurilor de reprezentanți ai angajatorului și angajații sunt responsabili, în conformitate cu prevederile art. 416 TC.
Ar trebui subliniat faptul că decizia comisiei de conciliere este un acord al părților. Aceasta se realizează în mod voluntar. În cazul în care reprezentantul angajatorului eludează executarea contractului, lucrătorii au dreptul de a iniția o grevă (art. 409 LC).
Dacă în cursul lateralele comisiei de conciliere nu a reușit să ajungă la un acord cu privire la soluționarea unui litigiu colectiv de muncă sau a fost de acord doar asupra unor probleme de protocol de dezacord care fixează diferențele restante și intențiile viitoare ale părților (alin. 19 din Recomandările).
O formă exemplară de aplicare a dezacordurilor № 2, cu condiția recomandarea.